Aniversariile arata un an dur pentru regimul chinez

Un student al Universitatii din Hong Kong curata o placa de sub "Coloana Rusinii", un monument construit pentru a onora pe cei morti si pentru a dezonora regimul chinez, care a refuzat sa-si ceara scuze pentru Masacrul din piata Tiananmen. (Mike Clarke/AFP/Getty Images)

Odata cu trecerea anului 2008 in istorie, majoritatea americanilor asteapta cu nerabdare noua administratie (inclusiv multi dintre asa-zisii critici; apararea lui George W. Bush poate deveni o munca obositoare), si incercarile obisnuite care sosesc odata cu noul an. Majoritatea restului planetei va face, probabil, acelasi lucru, desi cu ceva mai putin interes fata de noul presedinte.

Totusi, in salile din Zhongnanhai, anul 2009 promite sa fie un an tumultos de critici si de esecuri - si acest lucru ar fi fost la fel si fara criza economica care a determinat investitorii straini sa fuga inspre iesire. Acest an poate fi cel mai bine descris ca "Anul Aniversar" - anul in care mai multe puncte de rascruce din istoria tiranica a Partidului Comunist Chinez trebuie sa fie rememorate.

In doar doua luni, lucrurile pornesc cu cea de-a 50-a aniversare a revoltei anti-comuniste din Tibet din 1959. Intr-adevar, o parte a presiunii care se cladea in asteptarea acestui moment a fost eliberata in "revolta" de anul trecut, dar au ramas suficiente resentimente in rezerva.

Daca adaugam determinarea lui Dalai Lama de a face legatura dintre cauza sustinuta de el si mai marea miscare pentru democratie din China, prima aniversare ar putea avea un ton extrem de problematic pentru PCC (Partidul Comunist Chinez).

Doar o luna mai tarziu, pe masura ce aprilie se apropie de final, si primavara isi intra cu adevarat in drepturi, vom avea un nou eveniment - cea de-a 10-a aniversare a protestului Falun Gong din 1999. Acea solicitare pasnica dar determinata pentru libertatea religiei - urmata trei luni mai tarziu de decizia PCC de a interzice total practica - va scoate la lumina persecutiile comuniste timp de cel putin trei luni, si va atrage si mai mult atentia asupra solicitarilor practicantilor.

Totusi, inainte sa ajungem la interzicerea din iulie si la demarcatia oficiala de 10 ani a razboiului impotriva Falun Gong, vom ajunge la mama tuturor aniversarilor (asociere partial intentionata) - cea de-a 20-a aniversare a masacrului din piata Tiananmen.

De fapt, daca comunistii sunt norocosi, Tiananmenul nu va aparea pana in iunie. Este destul de posibil ca luna mai 2009 sa aiba un crescendo lung de memoriale aduse primaverii Tiananmen si a celor peste un milion care si-au facut drum prin piata pentru a-si arata dezaprobarea fata de tirania corupta (daca cadrele sunt foarte ghinioniste, protestele din mai 1989, din afara Beijingului, care potrivit unor estimari au adunat peste 100 de milioane de persoane, vor avea in sfarsit o finalitate). Astfel, va creste presiunea catre ziua masacrului.

Aceasta este singura zi de care cadrelor le este chiar groaza si de aceea sunt sigur ca vor face orice ca sa o scoata din atentie, inclusiv acordand unda verde secreta unui test nuclear iranian chiar inainte de inceputul lunii iunie (de teama ca cineva sa nu creada ca sunt alarmist, sa nu uitam ca trimisii Hamasului iranian ucid acum israelieni cu rachete PCC).

In iulie, asa cum mentionasem anterior, vom avea aniversarea razboiului impotriva Falun Gong, dar rascrucea suprinzatoare de pe calendar va aparea luna urmatoare, sau ca sa fim mai precisi, pe 8 august 2009. Atunci va fi prima aniversare a Ceremoniei de Deschidere Olimpica, un moment prielnic pentru a ne aminti ceea ce au sperat de fapt comunistii sa obtina in urma Jocurilor: mai mult prestigiu international, mai multa sustinere acasa, etc. Si ca sa ne amintim ceea ce a urmat de fapt dupa Jocuri: criza economica, furia nationala datorata confiscarilor de teren si a cheltuielilor exagerate facute cu ocazia constructiei Olimpice, intrebari internationale referitoare la coruptia din programele sportive comuniste, etc. Mai ingrijorator pentru cadre: va fi prima data cand oamenii se vor uita inapoi si vor calcula costul intregii farse.

Inainte ca luna august sa se incheie, vom avea cea de-a 60 aniversare a ocuparii Turkestanului de Est, care in mediul global actual va atrage cu siguranta atentia. In timp ce majoritatea va urma linia PCC in vreun mod sau forma, sansele sunt ca putin mai multi jurnalisti (si mult mai multi cititori) sa-si deschida ochii si sa vada situatia reala de acolo.

In comparatie cu o asemenea primavara si vara, inceputul toamnei va fi o usurare binevenita. Pe 19 septembrie se vor implini 5 ani de cand Hu Jintao a devenit presedintele Comisiei Militare Centrale (si astfel, conducatorul tarii).

Pe 1 octombrie va fi cea de-a 60 aniversare a fondarii "Republicii Populare China", care ar putea sa decurga destul de bine pentru cadre pana cand cineva va reaminti lumii cati chinezi au murit pentru a indeplinii capriciile bolnave ale fondatorului.

Ultimele doua aniversari (ambele in noiembrie) vor tinti direct in miezul problemei, pe cai diferite, natura regimului PCC. Pe 9 noiembrie va fi cea de-a 20-a aniversare a caderii zidului Berlinului. In timp ce majoritatea discutiilor se vor axa pe cum este astazi Europa, sunt sigur ca va curge multa cerneala si va fi folosita multa hartie pentru a vorbi despre singura putere comunista care nu a cazut inca.

Cealalta aniversare din noiembrie va fi simtita mult mai tare in inima PCC: cea de-a 5 aniversare a masacrului din tinutul Hanyuan. Va fi o amintire taioasa pentru toti cei care isi amintesc de masacru ca fiind dovada clara ca Hu Jintao este pregatit sa se bazeze pe gloante si pe sange pentru a mentine "stabilitatea".

In concluzie, cadrele se pot astepta la un an interesant. Data fiind lipsa tragica a abilitatii liderilor mondiali de a intelege miza celui de-al doilea razboi rece, este posibil sa fie un an caruia regimul ii va supravietui, dar in acelasi timp se va alimenta si mai mult focul resentimentelor simtite de cele mai mari victime ale PCC: populatia chineza. Astfel, 2009 va aduce libertatea mai aproape de China.

Cu cat mai aproape? Ca intotdeauna, doar timpul ne va putea spune.

D.J. McGuire este co-fondatorul e-Lobby China si autorul cartii "Dragon in intuneric: Cum si de ce ajuta China comunista inamicii nostri in razboiul terorii."

Sursa: D.J. McGuire, The Epoch Times, 10.01.2009