SECURITATE PRIN DEMOCRATIZARE IN ZONA MARII NEGRE PDF Imprimare Email
Scris de Viorel Ene   
Vineri, 09 Ianuarie 2009 21:28

  SECURITATE PRIN DEMOCRATIZARE IN  ZONA  MARII NEGRE

INTRODUCERE

Marea Neagra ocupa locul trei din Europa dupa Marea Mediterana si cea a Nordului (suprafata 411.540 kmp).
Adancimea maxima (2.425 m linga Ialta) si cea medie (1.200 m) o fac sa ocupe locul trei dupa Marea Mediterana - (potrivit parametrilor si volumului).

 

Your browser may not support display of this image.

  fig.1

1. EVOLUTIE,ASEZARE

In miocen (acum 5-7 milioane de ani), ridicarea muntilor a separat la nordul lantului alpino-carpato-hymalaian (Pirinei, Alpi, Carpati, Caucaz etc.) un bazin de apa marina numit Marea Sarmatica (fig.1). Aceasta incepea cam pe unde se afla acum Viena , si se intindea pana la  Muntii Tian-San din Asia Centrala. Fiind complet izolata de oceanul planetar si primind cantitati insemnate de apa dulce de la diversele fluvii din regiune (Dunarea, Nistru, Don, Volga s.a.), Marea Sarmatica s-a indulcit treptat. In aceste conditii, majoritatea animalelor marine au disparut, fiind inlocuite cu o fauna adaptata la viata in apele salmastre. Ulterior, Marea Sarmatica s-a fragmentat intr-o serie de bazine  mai mici 
(Lacul Balaton, Marea Caspica, Marea Neagra, Lacul  Aral si altele), care au  avut o evolutie singulara.
Cercetările întreprinse de Robert Ballard, descoperitorul Titanicului, au demonstrat în anul 2000 (ceea ce oceanografii ruşi şi americani formulaseră ca ipoteză de lucru încă din anii 70), că Marea Neagră s-a format într-un imens diluviu acum 7.600 de ani, odată cu străpungerea Bosforului şi vărsarea apei sărate a Mediteranei (implicit a oceanului planetar) peste un mic lac cu apă dulce care se formase în urmă cu 12.000 de ani, datorită topirii gheţarilor. 

Your browser may not support display of this image.

  fig.2

2. MAREA IN ISTORIA UNIVERSALA

Marea Neagră (fig.2) este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee şi deci în Mediterană. Fiind  un rest al Mării Sarmatice ea prezintă o serie de aspecte unice în lume (mareele sunt în general de mică amploare cca. 12 cm).
Nimeni n-a ignorat dubla ei denumire: Pontul Euxin in antichitate si Marea Neagra in epoca moderna, dar nu demult s-a observat ca ambele au un izvor comun, ba mai mult, ca reprezinta la origine un sens analog. Euxin (euxeinos) insemna "ospitalier"; dar acesta nu era decat antiteza primului nume, pe care navigatorii greci din timpurile antice il dadusera unei mari necunoscute si inspaimantatoare pentru ei.  Studiul mai aprofundat al limbilor iraniene a dezvaluit existenta unui termen care aminteste in mod ciudat numele dat de catre greci : este akhshaena, intunecat, inchis . Élie de la Primaudaie dezvaluise existenta unui cuvant in limbajul "indigen" al marii: asken, care se apropie mai mult de akhshaen; dar el nu i-a acordat prea multa importanta, astfel ca meritul de a fi putut reconstitui etimologia exacta i-a revenit lui Boisacq si Vasmer, navigatorii eleni, veniti din Egeea.  Ei retin numele pe care il aud pronuntat la de popoarele iraniene pe care le intalnesc pe tarmuri, dar il adapteaza dupa propriul lor limbaj.

Romanii n-au facut altceva decat sa accentueze cuvantul pontus care caracterizeaza marea in general si care a sfarsit prin a lua in acest caz un sens particular. Unii filologi admit in orice caz ca de la acest cuvant trebuie sa derivam numele ce-l dadeau in evul mediu geografii arabi, care sunt primii ce-l mentioneaza pe hartile si in scrierile lor dupa sfatsitul perioadei antice; este adevarat totusi ca etimologia: Pontus-Bundus- Nitassau Nitash (numele dat in sec. al XII-lea Marii Negre pe harta mare a lui Idrisi) poate parea indrazneata. In plus, Bahr sau Bar al Nitas ar fi in acest caz o tautologie, cele doua nume avand exact acelasi sens, unul in araba, si celalalt in greaca.
Se mai intalnesc si alte nume: Bahr al Tarabazunda, Marea Trapezuntului, care indica limpede drumul comertului oriental, Bahr al Kirim care scoate in evidenta importanta Crimeei, uneori Bahr al Rum, Marea romanilor, rezervat indeosebi Mediteranei, sau Bahr al Khazar, Marea chazarilor, care va ramane numele Marii Caspice. Mai intra, de asemenea, in discutie, Bahr al Rus, Marea rusilor sau a varegilor, care pare tradus direct din greaca bizantina si raspunde gravelor preocupari cauzate Bizantului de incursiunile piratilor nordici in secolele X si XI; tot de aici vine Villehardouin sa caute acea "Mer de Rossie".
Locuitorii de pe tarmuri au avut aceasta pronuntata tendinta de a da denumirilor geografice sensul propriilor interese si al cailor de comunicatie; un cronicar polonez din secolul al XV-lea mentioneaza : mare Leoninum, Marea Leow-ului, in momentul in care comertul acestui oras se orienta in special catre Marea Neagra, prin porturile Moldovei sau ale Crimeei. Abia in secolul al XIII-lea reapare sensul primitiv al numelui Marii Negre in apelativul dat de popoarele turco-tatare care au pus stapanire pe tarmurile ei: Kara Deniz. Dar deoarece, dupa unii orientalisiti, Kara nu are numai semnificatie de "negru, intunecat" - identic cu anticul akhshaena - dar si cea de "mare, puternic, temut", nu este deloc de mirare ca occidentalii, care au patruns in aceasta mare dupa cuceririle mongole, au botezat-o "Mare Majus", "Mar Maggiore" sau " Mer maiour", marea "cea mai mare", in loc de Marea Neagra.  Dupa cum s-a observat recent, nu este nici o indoiala ca de la navigatorii genovezi sau ventieni a imprumutat cancelaria primilor domnitori munteni si moldoveni numele de "Marea cea Mare", care figureaza in titlurile lor ca limita extrema a posesiunilor detinute la sfarsitul secolului al XIV-lea. 
In epoca antica se pot distinge doua perioade principale: una este caracterizata prin activitatea simultana a iranienilor si a grecilor, prin colaborarea Imperiului scitic, stabilit pe litoraluil nordic al Euxinului, cu coloniile grecesti. Dupa caderea Imperiului iranian, caruia ii succed monarhiile elenistice ale Pontului si ale Bosforului Cimerian, Roma este cea care impune pacea si ordinea in spatiul pontic, prin prezenta garnizoanelor si a escadrelor sale.
In evul mediu, daca ar fi sa urmam cronologia traditionala, Marea Neagra este supusa hegemoniei Bizantului si acordului cu chazarii, pe care vin sa ii zdruncine in secolul al X-lea, atacurile repetate ale varegilor, rude cu normanzii.  Dubla invazie turca, cea a seleucizilor din Asia si cea a pecenegilor, apoi cea a cumanilor, in Rusia Meridionala, vine sa puna capat acestei infloriri. Marile drumuri comerciale sunt inchise de aceasta noua invazie a normanzilor si monarhia se instaleaza pe litoralul Marii Negre. Iata, cu toate acestea, ca, in secolul al XIII-lea, armatele lui Gingis-han supun intreaga Asie legilor lor, de la marile Chinei pana la Dunare. Imperiul mongol acorda protectie negustorilor italieni si le inlesneste amplasarea de colonii; o noua era de prosperitate se deschide in bazinul Marii Negre, pana la caderea cetatilor care aparau asezarile ventiene si genoveze.
La mijlocul secolului XV-lea, cucerirea otomana invinge toate obstacolele, dobandeste Constantinololul si isi intinde stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre, de la Trapezunt pana in Crimeea si Moldova. Kara Deniz devine timp de trei secole un lac turcesc. Primele embrioane ale voievodatelor Tarii Romanesti si Moldovei s-au format in inima Carpatilor, in ultimele secole ale evului mediu, dar ele nu si-au atins deplina dezvoltare decat atunci cand au reusit sa-si intinda stapanirea pana la Dunare si pana la "Marea cea Mare". Dintre cele doua state romanesti, Moldova pare a fi o rezultanta naturala si logica a cailor de comunicatii care se indreptau dinspre pietele Poloniei si ale Europei Centrale spre Marea Neaga.

3.RAURI, FLUVII, CLIMA

Marea Neagra a capatat ulterior o conexiune cu Marea Mediterana care s-a soldat cu o puternica invazie de apa mai sarata.Salinitatea Marii Negre este  mult mai redusa decat cea a Ocenului Planetar (1,7% fata de 3,2-3,3%). În zona litoralului românesc salinitatea scade şi mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 şi 12 la mie. 
Sunt mai multe fluvii şi râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele sunt Dunarea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud şi Cubanul. În Asia Mică principalele ape care se varsă în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Chizil-Irmac şi Ieşil-Irmac. Alte ape care se varsă în Marea Neagra sunt Coruh în Armenia turcească, Rion în Gruzia, Provadia şi Camcia în Bulgaria etc. Un aport mare de apă este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Marii Azov.
sursele de apă sunt dispuse circular şi exista o singura legătura externa - prin stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, stramtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar. Există în Marea Neagra un curent circular, dirijat de linia ţarmurilor, care, datorită Peninsulei Crimeea, se împarte în două ramuri închise: estica şi vestica. Un curent de suprafaţă transportă prin Bosfor apele mai dulci ale Mării Negre spre Marea Mediterană; în adâncime, se formează un curent compensator, care duce în sens contrar apă cu salinitate mare. Sub influenta vinturilor se formeaza un curent circular, dirijat de linia tarmurilor, care, datorita Peninsulei Crimeea, se impart in doua ramuri inchise: estica si vestica.
Marea Neagra este o mare continentala situata intre Europa sud-estica si Asia mica, cu un litoral in lungime de aprox. 4.000 km. care scalda tarmurile Romaniei pe o lungime de 245 km (6%), Ucrainei (31%), Rusiei(15%), Georgiei (14%), Turciei (34%) si Bulgariei (7%). Prin sistemul de stramtori Bosfor - Marea Marmara -Dardanele comunica cu Marea Mediterana, iar prin stramtoarea Kerci cu Marea de Azov - mare care reprezinta de fapt o anexa a Marii Negre. Are in linii mari forma ovala si tarmuri putin crestate (cu exceptia peninsulei Crimeea), iar in partea de nord-vest are numeroase limanuri. Platforma continentala este foarte extinsa, mai ales in nord-vest, apoi adancimile cresc, ajungand in regiunea central-sudica la 2.425 m.
Temperatura medie anuala in sectorul romanesc este de +12.5 C, depasind cu 20 C temperatura medie a aerului. Iarna temperaturile scad destul de mult, bat frecvent vanturile de nord-vest care provoaca valuri mari foarte periculoase pentru navigatie. In iernile mai reci, in zona litorala nordica Marea Neagra ingheata.

4.BIOTOPUL  PONTIC

Acesta  se poate segmenta în 4 etaje principale:
4.1. Etajul supralitoral - acesta este format din zonele de ţărm acoperite ori stropite de valuri în mod ocazional,care prezintă o umiditate accentuată. De obicei materiile organice se află în descompunere, formând depozite rău mirositoare. Flora este formată mai ales din anumite forme de alge  cu rezistenţă la variaţii de mediu şi hidrofile. Fauna include numeroase crustacee, insecte şi viermi, bacterii aerobe şi  anaerobe. Mare parte din aceste vietăţi se hrănesc din depozitele de materie organică. La acestea trebuie adăugate vietăţile pasagere, în special păsările de mare.
4.2.Etajul mediolitoral - ce cuprinde zona de spargere a valurilor (între cca. 0-0,2  şi 5 m altitudine). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Cele mai cunoscute vieţuitoare ale zonei pietroase sunt bancurile de midii şi stridii.
4.3. Etajul sublitoral (infralitoral) - aflat la adâncimi de 0,5 până la 12 (maximum 18) metri. Este zona cea mai favorabilă vieţii, în care se află majoritatea speciilor de plante şi cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde porţiunea de fund marin permanent imersată.
4.4. Etajul elitoral - se situează de la limita inferioară a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) până la marginea platformei continentale.

5. ECOSISTEMUL MARII  NEGRE

Face parte din categoria ecosistemelor stătătoare de apa sarata. Din punct de vedere al salinităţii, Marea Neagră se împarte în: zona de suprafaţă si zona de adâncime.Sub aspect biocenotic găsim trei zone: zona litorală, zona pelagică si zona abisala. Temperatura apei variază la suprafaţă: vara până la 29 de grade Celsius,iar iarna pana la 0 grade Celsius. Lumina pătrunde în largul mării la o adâncime de150-200 m, oxigenul este inexistent la adâncime (CO2, H2s), curenţii au intensitate redusă pe verticală şi mai mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variaţii ale stării vremii, pot apărea valuri care ating 5-10 m.

CAPITOLUL I

1.VULNERABILITATI, RISCURI, AMENINTARI

Axa care porneste din Atlantic spre Mediterana si Marea Neagra s-ar putea transforma intr-o zona de siguranta care sa protejeze spatiul european de "noul arc de criza" din Maghreb spre Orientul Apropiat si Caucaz. Controlul acestei zone tampon ramane o preocupare majora a tuturor actorilor regionali: de la Conferinta euromediteraneana de la Barcelona (1995), la prezenta Flotei a 6-a americane in Mediterana, pana la initiativele subregionale din Sud-Estul Europei.
Climatul de securitate la Marea Neagră poartă amprenta unei multitudini de factori, majoritatea cu caracter asimetric: conflictele etnice şi separatismul, fragilitatea noilor democraţii, extremism-terorismul, crima organizată, traficul de armament. Toate tentativele de reglementare a diferendelor au eşuat, singurul rezultat pozitiv reprezentându-l încetarea acţiunilor militare deschise. Conflictele îngheţate se pot însă reinflama practic în orice moment, recentele dezvoltări din Osetia de Sud, Cecenia şi Transnistria constituind un avertisment serios în acest sens. În condiţiile realizării proiectelor de exploatare a hidrocarburilor din Bazinul Caspic şi comercializare a acestora pe pieţele vestice, tancurile petroliere de mare tonaj vor continua să constituie o alternativă viabilă de transport, via Marea Neagră, dar şi ţinte potenţiale pentru atacuri teroriste.
E vorba mai degrabă din perspectiva extinderii spaţiului de democraţie, stabilitate şi securitate către Caucaz. Aceasta este şi intenţia Alianţei Nord-Atlantice, care a recunoscut la Istanbul, pentru prima dată oficial, importanţa regiunii pentru securitatea euroatlantică. Următorul pas este, logic, de a identifica modalităţi de valorificare a potenţialului pe care regiunea extinsă a Mării Negre le are şi din punct de vedere al comerţului, turismului, transportului de resurse energetice. După cum ştim, regiunea Mării Negre reprezintă o punte de legătură între spaţii geopolitice şi geoeconomice, o răscruce comercială a cărei importanţă creşte pe măsură ce resursele caspice şi ale Asiei Centrale acced pe pieţele de energie europeană şi mondială.  Preocupările faţă de Marea Neagră ale instituţiilor de securitate europene şi euroatlantice deschid oportunităţi de consolidare a formatelor de cooperare existente la nivelul Alianţei. Aceasta şi în corelare cu asistenţa UE şi în complementaritate cu iniţiativele regionale de succes. Pentru partenerii din această regiune, reverberaţiile frontierei NATO şi, în perspectiva apropiată, a UE se pot constitui în pârghii de valorificare a avantajelor euroatlantice.

2. ENERGII SI POTENTIAL DE DEZVOLTARE  

Un proiect destinat sa raspunda acestor probleme si sa asigure conectarea Marii Negre la spatiul de stabilitate al Mediteranei Occidentale a fost stabilit, in 1992, la initiativa Turciei, cu denumirea de Cooperarea Economica a Marii Negre si transformat, recent intr-un ambitios program regional, in Organizatia de Cooperare Economica a Marii Negre. (OCMN-Yalta, 1998). In total 11 tari (Bulgaria, Georgia, Romania, Rusia, Ucraina, Turcia, Albania, Grecia, Republica Moldova, Azerbaidjan si Armenia) s-au angajat sa intareasca cooperarea multinationala subregionala bazata pe principiile pietei libere si, in subsidiar, sa-si asigure stabilitatea politica prin schimburi reciproce de informatii, armonizare legislativa si dezvoltare a legaturilor comerciale in regiunea Marii Negre.
In plus, 7 tari interesate in regiune au primit statut de observatori (Austria, Egipt, Israel, Italia, Polonia, Slovacia si Tunisia). Programul larg si ambitios al Organizatiei acopera domeniile comertului, cooperarii  stiintei si tehnologiei, mediului, transportului, tehnologiilor informatice si de comunicare, dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, standardizarii, energiei, mineritului, turismului, agriculturii si agroindustriilor, sanatatii si produselor farmaceutice. Scopul principal fiind cresterea stabilitatii politice si economice prin intarirea cooperarii regionale. OCEMN dispune de un potenţial economic colosal, atingând un nivel remarcabil al creşterii şi dezvoltării economice.
Începând cu anul 2000, regiunea OCEMN în ansamblu a fost printre zonele cu cea mai rapidă creştere din lume, înregistrând o creştere anuală a PIB de 6%, de două ori mai mare decât creşterea economică globală în decursul acestei perioade, şi un ritm de creştere de 3,5 ori mai rapid decât cel al zonei Euro. În total, PIB-ul ţărilor OCEMN se ridica la 3,4 miliarde dolari SUA în 2005, ceea ce reprezenta 7,6% din toată economia mondială. Investiţiile străine directe în cadrul regiunii au atins cifra de 72 miliarde dolari SUA în 2006, doborând recordul de 47 miliarde dolari SUA obţinut în 2005 şi depăşind de circa nouă ori pe cel de 8 miliarde dolari SUA din 2000, când creşterea începuse în mod vertiginos.

2.1.  SPATIU POLITIC  

Mediterana poate fi considerata drept un spatiu politic organizat datorita definitiei consolidate de "flanc sudic" al NATO si datorita impartirii sale teoretice clare pe o axa de decalaj economic Nord- Sud, care separa lumea a treia araba de "prima lume" europeana. Dimpotriva, Marea Neagra reprezinta actualmente un spatiu deosebit de complicat de manifestare a diferitelor orientari politice si economice.
Unii analisti definesc Marea Neagra ca noua frontiera Est- Vest, ultima citadela posibila a expansiunii influentei rusesti. Altii subliniaza importanta luptei ruso-turce pentru resursele economice regionale si castigarea controlului politic asupra Marii Negre si a Caucazului si sustin adoptarea unor masuri menite sa raspunda politicii rusesti . Concomitent, problema delimitarii litoralului la Marea Neagra pentru tarile CSI a dat nastere la o serie de dispute ucrainiano-ruse si ucrainiano-moldovenesti in care tactica "faptului implinit" pare a fi dat rezultatele scontate in ceea ce priveste controlul sistemului energetic local.  Aproape toate tarile cu deschidere la Marea Neagra au de rezolvat dispute teritoriale sau trebuie sa faca fata disensiunilor politice interne (conflictul greco-turc, disputa ruso-ucrainiana asupra peninsulei Crimeea si a impartirii flotei, republica separatista Transnistria sau miscarea abhaza in Georgia etc.). Aceasta instabilitate se extinde si asupra spatiului maritim. In general, aceste conflicte reprezinta consecintele unor dispute istorice, rezolvarea lor rapida aparand ca imposibila in viitorul imediat. Situată la vest de Marea Neagră şi la gurile Dunării, România reprezintă un cap de pod pentru comunitatea transatlantică la arealul Mării Negre. Ca parte a Europei simţim că avem responsabilitatea de a ne folosi potenţialul pentru binele comunităţii noastre democratice şi să acţionăm ca un liant între Europa şi statele din Caucaz.
Angajarea determinată a triadei NATO - Uniunea Europeană - OSCE este crucială pentru a pune capăt acestor conflicte. O poziţie fermă a comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa şi respectarea angajamentelor de la Istanbul rămâne critică pentru retragerea trupelor ruseşti din Transnistria şi Georgia.
Ucraina poate de asemenea să joace un rol constructiv în soluţionarea conflictului din Transnistria, o gravă problemă de securitate la graniţa estică a comunităţii euro-atlantice. 
Deosebit de interesanta este lectura unui pasaj dintr-o scrisoare de-a lui Mircea Eliade catre compatriotul sau de exil, Vintila Horia, datata 3 ianuarie 1953*: „Este probabil ca, daca americanii si Occidentul ies victoriosi din razboiul (sau razboaiele) cu Rusia, toate tarile limitrofe sovietelor sa devina baze si posturi de avangarda, mai ales dupa încheierea armistitiilor. Extremul Occident (Iberic) si-a pierdut actualitatea europeana în secolul al XVIII-lea, Franta a pierdut-o în 1918, Anglia în 1940. Ai vazut cum centrul de greutate si postul de «atentie marita» s-a deplasat treptat din Extremul Occident catre Europa occidentala si centrala.    Deocamdata, centrul se afla acum în Germania – dar el se va deplasa spre Rasarit, pe istmul ponto-baltic, unde va ramâne multe sute de ani (…) Daca americanii ies învingatori, nu vor mai avea nevoie de Franta, Italia si Anglia ca sa supravegheze Rusia – ci de Europa Centrala si Orientala. Deci miliardele si industria, cresterea populatiei si ridicarea nivelului de viata vor avea loc la noi.

2.2. Zona de tranzit   

O a doua dimensiune porneste de la premisa ca rutele maritime pot evita spatiile continentale de instabilitate (Balcanii, unele republici din fosta Uniunea Sovietica) si pot asigura in acelasi timp o mai mare rapiditate a fluxurilor comerciale. La aceasta se adauga potentialul intrinsec al platformelor de exploatare maritime, care transforma marea in obiectiv strategic major. Securitatea livrărilor de resurse energetice, inclusiv protecţia rutelor energetice care traversează regiunea, adaugă o dimensiune nouă semnificaţiei strategice a regiunii Mării Negre. Totodată, explică şi sporirea interesului global faţă de regiune. Noul traseu de la Burgas la Marea Egee, cu aducerea petrolului pe apa de la Norovorossisk si Tuaps este pe deplin justificata. Problema e ca aceste porturi sunt utilizabile doar pentru anumite tipuri de nave, pretul de cost urcand, prin urmare. Oportuna ar fi analizarea variantei cu utilizarea porturilor ucrainene, in primul rand Odessa.
Locuri inguste la modul cel mai real posibil sunt stramtorile din Marea Neagra. In 2005, prin Bosfor s-au transportat 140 milioane tone de titei. Zilnic, partea centrala a Istanbulului, unde locuiesc 13 milioane de oameni, este traversata de 15 petroliere de mare tonaj. Cu pastrarea actualei scheme si ritmuri de crestere a exporturilor, pana in 2015 transporturile de petrol rusesc si kazah prin stramtorile turcesti vor creste pana la 200 milioane tone. 
Tarile central-asiatice dispun de importante rezerve de gaze naturale: 12% din cele mondiale - 22 trilioane metri cubi. Expertii sustin ca rezervele de gaze sunt substantial mai mari: Turkmenia, de exemplu, a anuntat, recent, descoperirea unor zacaminte gaze cu rezerve de peste 15 trilioane metri cubi.
Inca de acum tarile regiunii central-asiatice sunt mari exportatori de gaze in Europa si tarile CSI. In 2006, Turkmenia si Uzbekistan au exportat pana la 60 miliarde metri cubi, Kazahstanul - 30 de miliarde, doar pe directia vestica,ele neavand in prezent, iesire independenta pe pietele europeana si mondiala ale hidrocarburilor.
Au loc doua tendinte contradictorii: intarirea aplicarii principiilor economiei de piata in consumul de gaze si, dimpotriva, actiunile confuze ale tarilor producatoare.
Parerea expertilor europeni in privinta reglementarii importurilor de gaze este urmatoarea: principalul factor de instabilitate consta in faptul ca Rusia nu vrea sa piarda controlul politic asupra resurselor de gaze naturale si, inainte de toate, asupra construirii de noi gazoducte.
Drept contraargument, Rusia avanseaza teza conform careia specificul sectorului gazelor naturale presupune concentrarea capitalului si consolidarea rolului statului.
Principalele deosebiri din politica de asigurare a unor preturi corecte la importul de petrol, pe de o parte, si de gaze, pe de alta, rezida in urmatoarele: preturile la petrol pe piata mondiala sunt calculate, in principal, de furnizori in baza unor contracte pe termen scurt.
In ultimii 30 de ani, acest rol a fost, practic, asumat in totalitate de OPEC, pentru ca cel mai mare furnizor independent pe piata petrolului - Rusia - nu este de deplin concurential din punctul de vedere al costurilor de productie si de transport.
Dimpotriva, aprovizionarea de stat a consumatorilor depinde in primul rand de conductele rusesti Est-Vest, care traverseaza granitele a numeroase tari; de aceea pentru exportul de gaze este imperios necesar un mecanism coerent de convenire a tranzitului interstatal.
Costurile de reconstructie a retelei de gazoducte sunt atat de ridicate, incat anumite companii nu dispun de suficient capital in acest sens. Inlocuirea gazelor cu carbune, dezvoltarea de noi cai va lua aproximativ 10-15 ani.
Avand in vedere ca extractia si trasportul de gaze naturale reclama o infrastructura complexa si costisitoare, exploatarea unei zacaminte de gaze naturale are loc, de regula, in paralel cu incheierea de contracte pe termen lung intre productatori si consumatori.
In acelasi timp insa, nu trebuie uitat ca tranzitul de petrol si gaze naturale prin Europa de Est, in special prin Ucraina - este coridorul energetic maieconomicos si mai sigur pentru Rusia. Traseele ocolitoare pentru resusele energetice rusesti se justifica doar politic. Securitatea livrărilor de resurse energetice, inclusiv protecţia rutelor energetice care traversează regiunea, adaugă o dimensiune nouă semnificaţiei strategice a regiunii Mării Negre. Totodată, explică şi sporirea interesului global faţă de regiune. Statisticile arată o creştere a interesului pentru regiunea lărgită a Mării Negre – o regiune definită inclusiv prin litoralul ţărilor cu deschidere la Marea Neagră, toate cele trei ţări din regiunea Caucaz şi Republica Moldova, deşi ţările cu litoral incluse în Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre precum şi cele din GUAM – Georgia, Moldova, Ucraina şi Azerbaidjan – şi cele incluse în CAD – Comunitate pentru Alegere Democratică, organizaţie menită să întâmpine ideea de spaţiu democratic de la Marea Baltică până la Marea Neagră, un concept lansat de către Preşedintele Bush pentru o Europă completă (declaraţie la summit-ul NATO la Praga). Constructia gazoductului South Stream (fig.3) reduce la zero sansele Romaniei de a tranzita gazele rusesti ultima varianta fiind hidrocarburile din zona Marii Caspice.  

Your browser may not support display of this image. 

fig.3

Asa cum era de asteptat, vizita presedintelui Vladimir Putin la Sofia a consfintit proiectul gazoductului South Stream, care va alimenta cu gaze rusesti o parte a tarilor europene, avand ca punct principal de tranzit Bulgaria. Proiectul acestui gazoduct, initiat de compania italiana ENI si gigantul rus Gazprom, ar fi putut sa includa si Romania in varianta in care, din Bulgaria, conducta se ramifica spre Italia, pe de o parte, si spre Austria, pe de alta parte.
Date fiind insa relatiile tarii noastre cu Rusia, aceasta varianta a fost eliminata aproape din start. Asadar, sperantele Romaniei de a deveni tara de tranzit pentru gazele din Rusia catre Occident par a fi spulberate pentru totdeauna. Ramane, deocamdata, in vigoare doar proiectul Nabucco (fig.4), proiect in valoare de 4,6 milioane euro sustinut si de Uniunea Europeana si SUA, destinat reducerii dependentei UE de Rusia, o conducta cu o lungime de 3.300 km, care transporta 31 miliarde metri cubi/an (25% din necesar).

Your browser may not support display of this image.

fig.4

Bulgarii nu sunt la prima reusita in privinta magistralelor ce urmeaza sa tranziteze hidrocarburi din Rusia catre Europa, ei avand castig de cauza si in privinta transportului petrolului prin intermediul conductei ce subtraverseaza Marea Neagra, din Rusia la Burgas.
Prin acest proiect, Romania a primit o lovitura dura vizavi de propriul proiect Constanta-Trieste, care este pe punctul de a deveni amintire dupa ce s-au investit milioane de euro in studiile de fezabilitate. Proiectul South Stream, care a fost semnat de curand de catre partile bulgara si rusa, are o importanta strategica deosebita pentru Bulgaria, care devine astfel prima ruta de tranzit a gazelor naturale din Rusia catre Europa, prin Balcani. Se apreciaza ca prin intermediul noului gazoduct vor fi transportate 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, ceea ce inseamna dublul consumului actual al Romaniei. In context, amintim ca si Germania a semnat, prin intermediul companiilor EON, Gaz si BASF, cu Gazprom, proiectul unui alt gazoduct (North Stream) fig.3, prin nordul continentului, care subtraverseaza Marea Baltica. Un alt gazoduct operational deja (Blue Stream) face legatura intre coasta ruseasca a Marii Negre si Turcia, subtraversand Marea Neagra, ceea ce confirma intentiile Rusiei de a-si intari pozitia privilegiata de furnizor de gaze naturale pentru Europa.

3. TENDINTE  IN ZONA MARII NEGRE

In regiunea Marii Negre, numai Federatia Rusa (4,3%) si Turcia (4,9%) aloca peste 4% din PIB pentru domeniul apararii.
Pozitionarea strategica a Marii Negre - intre Europa, Asia si Orientul Mijlociu - face ca regiunea sa fie deosebit de vulnerabila in fata amenintarilor asimetrice. Statele din regiune si cele din imediata apropiere trebuie sa isi pastreze vigilenta in fata unor fenomene care capata amploare, cum ar fi terorismul, traficul de droguri si de fiinte umane, contrabanda cu armament si proliferarea armelor de distrugere in masa. In domeniul apararii, riscurile provin din doua directii: conflictele latente existente si gruparile armate necontrolate din anumite regiuni ex-sovietice. 
In nordul Marii Negre, incepand de foarte aproape de frontiera romaneasca cu Moldova sunt cateva conflicte inghetate sau unele active, dar toate foarte periculoase si continuu intr-o acumulare de energii negative. Vorbim de Transnistria, de Osetia, de Nagorno-Karabakh, de Abhazia. Toate sunt apropiate de frontiera noastra de est, de rasarit. Toate sunt cu impact asupra evolutiei viitoare a Romaniei. Daca in nordul Marii Negre avem patru conflicte inghetate, din care conflictul transnistrean este cel mai apropiat de frontiera Romaniei, Marea Neagra si zona extinsa a Marii Negre sunt afectate de actiuni si activitati care pericliteaza securitatea  spatiului Uniunii Europene.                                                                                                                             
Exista o diversitate de opinii referitor la  factorii care exercita influenta in regiunea Marii Negre sau la modalitatilea in care se manifesta aceasta influenta, insa, fara indoiala, regiunile ex-sovietice, in special Transcaucazul, exercita o influenta accentuata in domeniul apararii. Coridorul relativ extins dintre Marea Caspica si Marea Neagra este plin de tendinte violente si segregationiste (vezi : Cecenia, Daghestan, Georgia Abhazia, Adjaria, Osetia de sud).
Rezultatele acestor conflicte descrise pe scurt sunt urmatoarele:
- victime in randul civililor;
- in vreme ce puterea unor anumite state din regiune se erodeaza, confruntarile militare in randul grupurilor etnice sau religioase escaladeaza;
- s-a dezvaluit ca scopurile conflictelor sunt mai putin de ordin militar, fiind orientate in favoarea comunitatilor locale;
- o crestere a comertului cu arme usoare la nivel international;
- o crestere a riscului de a folosi (in special pentru comiterea de atacuri teroriste) subtante chimice, biologice si radioactive. 
De-a lungul secolelor in regiune s-au confruntat imperiile rus,otoman si persan,Marea Neagra este (si a fost) placa turnanta intercontinentala si punct  de intrare in Orientul mijlociu. Romania este privita de Statele Unite drept un pion important in strategia lor la Marea Neagra, care este o zona vitala pentru toti :
este poarta de acces spre butoiul cu  petrol al Lumii, si drumul spre Asia Centrala, loc care conditioneaza dominatia mondiala.

3.1.Geopolitice  

In prezent dezvoltarea lumii contemporane,impune o noua abordare a pozitiei strategice a unui stat la Marea Neagra, care devine foarte importanta. Alfred Mahan (1660-1783) considera ca stapanirea marilor este o conditie primordiala pentru obtinerea pozitiei dominante,iar in prezent se considera ca asezarea unui stat la litoralul maritim constituie un avantaj pentru pentru dezvoltarea sa si a zonelor adiacente. Zona mariritima a unui stat are o influenta considerabila in evolutia sa. Conform unor concepte, marea nu poate avea o functiune geopolitica reala decat daca exista o legatura intre cele doua maluri. Realitatea ne arata ca statele riverane la Marea Neagra colaboreaza in cadrul economic, cat si in realizarea unui mediu de securitate stabil si a unui climat ecologic corespunzator.

Your browser may not support display of this image.

  fig.5

In regiunea Marii Negre si a Balcanilor sunt doua curente aflate in contradictie :includerea statelor acestui spatiu in UE si NATO si sporirea atractivitatii organizatiilor respective (in Moldova si Ucraina). Federaria Rusa depune eforturi considerabile pentru a le include in in blocul sau politico-militar, pentru a avea o prezenta constanta in Transnistria si Marea Neagra. Dupa intrarea in vigoare a tratatului de la Amsterdan (1997) si consumarea etapelor de integrare a Romaniei si Bulgariei, procesul va continua cu intreaga Europa de sud-est. Turcia care este membra NATO (1955) se confrunta cu probleme de politica interna si  diplomatica,insa constituie un pilon de stabilitate si modernizare in Orientul Apropriat si Mijlociu, fara ea, UE find foarte vulnerabila.
Dependenta energetica a statelor de la Marea neagra favorizeaza planurile Rusiei de refacere a blocului sovietic, insa sa nu uitam ca principalele conducte de gaze si petrol tranziteaza Polonia si Ucraina, tari asupra carora Moscova exercita un control slab. Nu putem omite zonele de influenta ale SUA in arealul dintre Rusia si Germania fapt care complica ecuatia politico-economica in zona Balcani-Marea Neagra. In afara celor doua directii majore din zona, in ultimul timp au existat si evenimente care au primejduit stabilitatea regiunii. Putem nominaliza Canalul Bistroe, un subiect care ’’a incins’’ disputele intre politicieni mass-medi si societatea civila,vorbimdu-se de degradarea ecosistemului Deltei,de colaborarea si asistenta mutuala dintre Romani si Ucraina.In prezent problema se afla in atentia UE SI ONU urmand realizarea unui studiu asupra impactului canalui asupra mediului inconjurator. Tot o problema o contituie si ambiguitatea  optiunii politice a Moldovei si Ucrainei privind conectarea lor la valorile euroatlantice.

3.2. Geoeconomice    

Geopolitica este ştiinţa despre lupta pentru controlul asupra spaţiului planetar. Pînă nu demult, obiectul geopoliticii îl constituiau spaţiul terestru, maritim şi aerian. Progresul tehnico-ştiinţific din a doua jumătate a secolului XX a făcut ca la aceste spaţii să se mai adauge şi cel cosmic. Desigur, mileniul trei care şi-a luat startul a mai schimbat accentele, însă, unul dintre obiectele geopolitice prioritare ale marilor puteri rămîne a fi spaţiul maritim.
Geopoliticienii au inventat termene speciale pentru ţările lumii în funcţie de faptul dacă au sau nu ieşire la mare: state enclavizate (lipsite complet de litoral maritim), tallasocraţii (marile puteri care deţin controlul asupra principalelor căi maritime) şi tellurocraţii (state preponderent terestre). „Monştrii sacri” ai geopoliticii, precum Mackinder, Mahan, Spykman, Haushofer ş. a., au acordat o atenţie primordială luptei pentru controlul asupra căilor de comunicaţie maritimă. De aceeaşi părere sînt şi o pleiadă întreagă de geopoliticieni contemporani, printre care se deosebesc: Brzezinski, Kissinger, Dughin.
Tinand cont de teoria relatiilor intermationale,pentru a beneficia de avantaje economice,statele riverane ar trebui sa tina cont de  :
 a.controlul tarmului maritin (adancimea canalului navigabil ,Dunarea –Marea Neagra,Don ,Volga) ;
 b.controlul rutelor maritime ;
 c.controlul stramtorilor – vezi Bosfor si Dardanele care fac trecerea in Marea Mediterana.
Practic, statele Balcanilor si regiunii Marii Negre depind de asistenta economica occidentala,esentiala pentru pentru democratizarea lor si  pentru prefacerea structurala a bazei economico-sociala.In raporturi diferite peste tot se inregistreaza obstacole de genul : slabe traditii democratice,mentalitati vechi,
coruptie,trafic de droguri,relatii cu organizatii criminale, trafic de droguri, ’’carne vie’’,arme, cu retele din Asia Centrala, Ucraina, Rusia.

Your browser may not support display of this image.

fig.6

Cu privire la resursele energetice,statele regiunii depind aproape majoritar,de livrarile de gaze si petrol din Federatia Rusa,fapt ce denota o vulnerabilitate majora.Uniunea Europeana,sustinuta de statele  de pe malul vestic al Marii Negre,incearca sa deschida accesul spre sursele energetice de la Marea Caspica si Orientul Apropiat si Mijlociu,incercand sa-si reduca dependenta  de Federatia Rusa. Participarea companiilor ruse Lukoil si Gazprom la competitia regionala este  marcata de :
-obligatia sa respecte regulile UE si sa-si liberalizeze propria piata energetica.
-necesitatea modernizarii tehnologice ;
-costurile ridicate pe conducta Drujba,conducta Odessa-Brodii,sau pe calea ferata ;
In final Federatia Rusa trebuie sa accepte parteneriatul  occidental si a marilor
companii transnationale,si sa renunte la pozitiile de  forta cu sttele din vecinatatea apropiata. In aceasta piesa cu actori diversi,Ucraina are o pozitie
destul de avantajoasa,datorita conductei Odessa-Brodii,incercand astfel sa obtina avantaje din partea UE si Federatiei Ruse,si in acelasi sa devina un dispecer petrolier regional. Observam ca in timp ce Federatia Rusa cauta sa impiedice accesul petrolului caspic pe aceasta conducta,UE aloca fonduri importante pentru dezvoltarea transportului spre Baltica. Remarcam in acelasi timp ca Romania si Bulgaria depind de pozitia Ucrainei viz-a-vis de transportul pe conducte. Pentru mentinerea statutul de lider energetic zonal si pentru a reduce avantajul pozitional al Ucrainei,Moscova insista in proiectele gazoductului subacvatic din Marea Neagra,cu terminal la Istambul,si a conductei Novorosssisk-Balcanii de Est.
O alta componenta a ofensivei Federatiei este cea a companiilor energetice ruse,In Europa de est si sud-est,cu intentia de a cumpara’’tot ce se poate cumpara’’. Controland rafinarii din strainatate ,retele de benzinarii,transporturi de petrol si gaze,rusii s-ar putea adapta mai repede la normele UE de activitate.
Un stat foarte important pentru realizarea proiectelor de transport al petrolului si gazelor din Marea Caspica spre Europa, este Turcia.
Incepand cu anul 1994,Ankara este unul din promotorii proiectului BTC(Baku-Tbilisi-Ceyhan),ca alternativa la varianta ‘’Ruta Nordica’’ a Moscovei.Aceasta competitie nu exclude bineinteles,si cooperarea in anumite conditii.Turcia importa masiv gaze din Rusia ,dar incearca si sa-si diversifice sursele de aprovizionare(gazoductul ,,Nabucco’’ dintre Iran,Balcani si Europa Centrala). 
In anul 2003,la scurt timp dupa inaugurare,  Turcia a intrerupt livrarile prin conducta ’’Blue Stream’’ timp de sase luni,provocand pierderi companiei Gazprom. Conductele BTC si Baku- Erzurum vor fi pentru Turcia o sursa energetica ,fapt care va creste importanta  strategica a acesteia.
Romania  poate sa dezvolte un rol strategic in aceste trasee economice (vezi proiectul Constanta-Belgrad-Trieste), si sa aiba statutul de exportator de produse
petroliere si electricitate.Deoarece exista o dezvoltare inegala a unor state, din
punct de vedere economic, acest fapt  produce efecte negative in devenirea lor ca parteneri credibili pentru investitiile UE. Pentru a intari cooperarea si colaborarea zonala,statele din jurul Marii Negre au infiintat organizatii ca OCEMN,ori sunt membre ale: CSI, GUUAM.

3.3. Geostrategice  

Marea Neagră este importantă anume prin aşezarea sa geostrategică, fiind o adevărată punte maritimă de legătură între Asia şi Europa. Ea este placă turnantă a ceea ce geopoliticienii numesc „Heartland” („Inima Terrei, Tărîmul de Mijloc, Miezul Pămîntului”). Deosebit de importantă din punct de vedere geostrategic este şi reţeaua hidrografică din bazinul pontic. Dunărea (unicul mare fluviu „orizontal” al Europei) îşi ia începuturile în inima continentului; Niprul face joncţiunea dintre Sud-Estul şi Nordul Europei, iar Donul şi Kubanul, străbătînd istmul Caucazian, deschid calea spre Asia.
Zona Balcanilor si a Caucazului de Nord sunt caracterizate prin tensiuni si conflicte,foarte dificil de solutionat de catre organizatiile internationale. O analiza sumara a principalilor vectori de instabilitate in zona ,si a evolutiilor recente ,s-ar rezuma astfel :
a. Cecenia  Preponderent musulmana,independenta din 1991,cu situatii conflictuale cu Rusia inca din sec.XVII-lea.Conflictul militar cu Rusia  a fost reluat din 1999,in acelasi timp cu inceperea actiunilor militare ale NATO in Iugoslavia.In anul 2000 a fost instalata o administratie locala,iar in 2004 dupa alegeri, o conducere pro-rusa a castigat,insa trupele rusesti au continuat ciocnirile armate cu gherilele   cecene ,care au in componenta( iranieni, ,fundamentalistii comandantului saudit Hattah,membri Al-Qaida,palestinieni).Atentatele teroriste cu sute de morti si raniti, numerosi ostateci,pagubele uriase,au intarit parteneriatul SUA-Rusia in lupta pentru stoparea acetui flagel.
b.Osetia de Sud  Ciocnirile militare au inceput in anul 1990-91,cand zeci  de mii de georgieni(svanii si mengrelii)au fost siliti sa paraseasca provincia,iar alte mii au fost ucisi. In urma Acordului de la Soci din iunie 1992 focul a fost oprit si Rusia a constituit o forta de pace de 2.000 de oameni.Pe langa grupul de negociere compus din Federatia Rusa,Osetia de Nord si Georgia,in ultima vreme si UE s-a implicat direct,trimitand  observatori in zona,incercand sa contribuie la o stabilitate mai mare si la solutionarea conflictelor. Georgia nu este de acord cu secesiunea din regiunile Abhazia,Adjaria si Osetia de Sud sustinand o integritate teritoriala,                       
cu o mai mare autonomie locala,concomitent cu retragerea fortelor rusesti.
c.Trasnistria  Situata la est de Nistru ,si-a declarat independenta in 1990,insa este considerata un factor de destabilizare internationala si regionala.UE impreuna cu SUA si OSCE sustin revendicarea retragerii bazelor rusesti din Transnistria nu insa si Federatia Rusa care le considera ‘’baze inaintate’’ ale sale.Implicarea activa accentuata a organizatiilor internationale, a dus la o alcamie stabila in zona ,chiar daca Armata a 14-a trebuia evacuata din 1999.
d.Spatiul de securitate balcanic   Aici gasim o forta puternica militara,nord-americana si NATO,datorita  rolul important al pozitiei strategice.De-altfel intregul spatiu al Europei de sud-est,sufera in prezent o puternica transformare politica,economica si militara. ONU si OSCE controleaza cele mai importante evolutii ale regiunii,in special pe directiile :democratizarii tarilor balcanice,gestionarii conflictelor politico-militare; integrarea in structuri europene si euro-atlantice  de securitate. In Bosnia – Hertegovina si Macedonia staitoneaza forte de militare si de politie NATO,ONU, si ale UE de mentinere a pacii ( in care si Romania are un batalion militar),iar Kosovo si-a declarat de curand independenta. Pe langa conflictele existente care pun in pericol stabilitatea in zona,exista si alte aspecte care influienteaza transformarile democratice in Balcani si in regiunea Marii Negre,cum ar fi :
-Traficul cu arme strategice  si factorii care le produc, care sunt strans legate de cu actele de terorism si crima organizata. Comunitatea internationala este angajata intr-o lupta  dificila cu aceste probleme existand o –Strategie NATO de Combatere A Terorismului.
 - Statele riverane au creat la 2 aprilie 2001,un organism de colaborare navala, numit Grupul Naval de Actiune Comuna In Marea Neagra. Ideea constituirii unei forte navale multinationalã din Marea Neagrã (BLACKSEAFOR)  este inspiratã din cooperarea militarã regionalã la Marea Balticã. Tãrile participante sunt: Ucraina, Federatia Rusã, Georgia, Turcia, Bulgaria si România. Scopul este constituirea unui grup de cooperare navalã în Marea Neagrã, în vederea participãrii la operatiuni comune de cãutare-salvare. Anul trecut, a avut loc în Turcia o primã activare a Blackseafor.România a participat cu 1 corvetã si ofiteri de stat major(fig.6)Poate fi folosita ca forta in Marea Neagra,sau la cerere ,poate interveni si in afara,conform acordului statelor participante.
In peninsula Crimeea exista o puternica baza militara rusa,fapt care mentine o stare conflictuala cu Ukraina,in privinta statutului flotei la Marea Neagra (acordul din iunie 1995, privind flota respectiva ,aloca Rusiei 81,7% si Ukrainei18,7% ). In prezent raportul de forte este sensibil egal,Romania ,Bulgaria si Turcia fiind membre NATO,si trei nemembre (Rusia,Ukraina si Georgia) insa acestea sunt partenere dar au acorduri speciale cu Alianta Nord-Atlantica.Romania care detine trei fregate (fig.6) de acelasi tip,si Bulgaria cu trei submarine (clasa mica) vor fi impreuna un factor de mentinere a pacii in zona si a promovarii politicii Aliantei.   

Your browser may not support display of this image.

Fig.7

CAPITOLUL II

4. ROMANIA IN GEOPOLITICA MARII NEGRE 

Petru cel Mare afirma la vremea sa: eu caut apa, nu pamant ! Iar unul dintre cei mai mari diplomati,Nicolae Titulescu,care a observat importanta strimtorilor Bosfor si Dardanele,declara : ‘’strimtorile sunt inima Turciei,dar sunt si plamanii Romaniei’’.
In ultima vreme, summit-urile dintre Romania si ceilalti parteneri europeni s-au intensificat. Rolul Bucurestiului in ceea ce priveste alimentarea cu energie a Europei se contureaza tot mai mult, de la an la an.Interventia Frantei si posibilul parteneriat cu Bucurestiul in domeniul energiei alcatuiesc o parte dintr-un proiect politic mai amplu si mai complex. Inca de la aderarea Romaniei la UE, in ianuarie 2007, Parisul a incercat sa-si salveze bazele comerciale si influentele politice in Balcani, zona controlata in principal de Germania si partial de Italia.
Cu scopul de a intensifica nivelul relatiilor comerciale cu Romania, aceasta trebuie sa exploateze la cote maxime axa care uneste partea nordica si sudica a Balcanilor si porturile maritime cu iesire larga la Marea Neagra. Franta este considerata a patra tara in ceea ce priveste tranzactiile comerciale cu Romania, rata importului si a exportului reprezentand 7,4 % si 6,7 % din total, un procent foarte scazut cumparativ cu Roma si Berlinul.
4.1. Riscuri politice si economice  Ideea de a folosi un cadru institutional multilateral legitim in scopul cresterii influentei politice statale nu e o metoda noua in plan international. Unii analisti considera ca Turcia ar putea utiliza cadrul CEMN pentru o expansiune economica in regiune; altii afirma ca Rusia are un interes istoric in zona Marii Negre, vazuta ca cea mai simpla cale de acces la Marea Mediterana, vechi obiectiv geopolitic. In plus Rusia s-ar putea folosi de aceasta initiativa pentru a-si asigura prezenta in zona si a-si redobandi hegemonia asupra fostelor state sovietice dintre Marea Neagra si Caucaz.
Interesele Turciei si Rusiei pot intra in conflict deschis in zona Marii Negre, afectand nu doar CEMN, ci intreaga cooperare in Sud-Estul Europei. Aceasta alternativa periculoasa ar insemna translarea balantei de putere din Caucaz in configuratia politica a Marii Negre, cu toate riscurile de securitate pe care o confruntare strategica ca aceasta le-ar presupune. Totusi, CEMN si Sud-Estul Europei sunt departe de eventualitatea unei rupturi ireversibile intre o axa ortodoxa intarita si exclusivista (Rusia-Grecia-Iugoslavia), opusa avansarii musulmane in Europa (pe linia Iran-Azerbaidjan-Turcia-Albania-Kosovo).

4.2.Riscuri institutionale   Modul de luare a deciziilor prin consens, precum si numarul mare de membri ai CEMN, cu orientari si politici nationale diferite, daca nu incompatibile unele cu altele, ar putea sa impiedice realizarea in cadrul CEMN a unor proiecte regionale majore.  Daca se va inrautati situatia din Cipru dupa livrarea rachetelor rusesti, o organizatie cu Grecia si Turcia, membri plini, ar putea deveni un adevarat camp de bataie intre cele doua state. Pana in prezent, cele doua tari au reusit sa evite o confruntare diplomatica directa in cadrul CEMN, dar aceasta ar putea surveni oricand. Fara vointa politica de a coopera, CEMN poate reprezenta doar un sprijin pentru proiecte bilaterale sau trilaterale de mica anvergura fara un real impact asupra stabilizarii regiunii.
O anumita neincredere pare a exista si intre CEMN si alte organizatii economice internationale, in special in relatiile cu Uniunea Europeana. Cooperarea Marii Negre a fost gandita nu ca o alternativa la proiectele de integrare economica deja existente, ci ca un proces complementar destinat atingerii unui grad mai mare de integrare in sistemul economic vest-european.Totusi, UE a dovedit un interes destul de redus fata de initiativele CEMN si deoarece zona Marii Negre ramane o regiune declarata de "high risk", investitiile straine in general au fost mici Un alt risc institutional care constituie o preocupare majora pentru statele membre implica posibilitatea duplicarii initiativelor, datorata numarului mare de organizatii subregionale cu aceleasi arii de preocupare,(vezi :SEMN,ICES, SEE). 
In primul rand, munca legislativa de adaptare a codurilor penale nationale s-a dovedit a fi un proces lung si dificil. Perceptiile tarilor implicate asupra a ceea ce inseamna terorismul deriva din realitatile politice interne diferite: pentru Turcia, termenul implica actiunile PKK, pentru Azerbaidjan, organizatiile paramilitare armene, pentru Republica Moldova, separatismul transnistrean, pentru Georgia, separatismul abhaz sau militiile turce acuzate de atentatele nereusite impotriva lui Sevarnadze. Definirea clara a terorismului si adoptarea unor masuri concrete impotriva acestui fenomen sunt obiective generatoare de polemici atata vreme cat exista sprijin popular la nivel national in favoarea unor organizatii cel putin controversate ca orientare.
4.3 Buna guvernare   Încă de la apariţia primelor state s-a pus problema practică de a asigura buna administrare a intereselor publice şi apărarea acestora prin drept. Spre exemplu, în preambulul codului său, Hammurapi arată că a fost chemat de zei ca să dea „în ţară putere dreptăţii, ca să nimicesc pe cel rău şi viclean, ca cel puternic să nu asuprească pe cel slab” şi atunci „am făcut eu însumi dreptul şi dreptatea în limba ţării, făcându-i pe oameni să se bucure”; Actul de guvernare este perceput ca fiind o arta a conducerii publice,in cele trei forme conceptuale :
a. forma regimului politic
b.procesul prin care autoritatea  exercita managementul economic al tarii si resurselor.
c.capacitatea guvernului de a formula,stabili,si implementa politici adecvat.
Termenul de "bună guvernare" implică, conform unor definiţii atât ale Fondului Monetar Internaţional cât şi ale Consiliului Economic şi Social al Naţiunilor Unite,  8 caracteristici majore: este participatorie, orientată spre consens, responsabilă, transparentă, receptivă, eficientă, echitabilă şi incluzivă, se supune domniei legii.
În mod evident toate standardele unei "bune guvernări" sunt obiective dezirabile, dar imposibil de atins în totalitate. Însă opţiunea României pentru întrunirea standardelor este un eveniment fericit. Recunoaşterea unor disfuncţionalităţi este primul pas spre remedierea lor. O evaluare a tuturor disfuncţionalităţilor la nivelul guvernării este mijlocul cel mai eficient pentru găsirea unor soluţii în combaterea lor, fie chiar şi prin lansarea unor dezbateri publice pe această temă.
Fondul Monetar Internaţional este instituţia care şi-a declarat în mod explicit interesul pentru dezvoltarea ţărilor prin promovarea şi susţinerea unor iniţiative care să întărească "buna guvernare". FMI furnizează consultanţă în privinţa politicilor economice, suport financiar şi asistenţă tehnică, în scopul îmbunătăţirii eficienţei şi responsabilităţii sectoarelor publice şi pentru combaterea corupţiei.
Corupţia, înţeleasă în mod generic ca abuz de autoritate publică în beneficiu privat, este elementul cel mai distructiv al "bunei guvernări". Raportul Transparency International pentru anul 2006 plasează România pe locul 85 din 158 de ţări, chiar în urma unor ţări ca Ruanda. Din păcate, inexistenţa unui sistem naţional eficient de evaluare calitativă şi control al ofensivei anticorupţie ne face să apelăm la aceste pârghii evaluative internaţionale.
Presedintele Traian Basescu a declarat la lansarea proiectului de revizuire a Strategiei de Dezvoltare Durabila, ca in Romania este nevoie de o mai buna guvernare la toate nivelurile,fiind plasata printre tarile cu nivel ridicat de coruptie demonstreaza ca nu avem, inca, o buna guvernare. De-asemeni a mentionat ca administratia publica din Romania trebuie sa se bazeze mai mult pe expertiza si consultanta de pe piata,pe necesitatea reorganizarii adminsitrativ-teritoriale si a urgentarii descentralizarii administrative.

5. VECTORI INTERNATIONALI SI INTERESELE LOR IN REGIUNE

Securitatea nationala a Rusiei este minata social, politic, economic, teritorial, regional, etnic si de alte contradictii, precum si de tendinta unor state si forte politice de a apela la mijloace militare pentru a le rezolva. Un mare pericol pentru Rusia prezinta conflictele militare din zonele de frontiera de pe teritoriile fostei U.R.S.S. In afara de conflictele etnice, un anumit pericol pentru unitatea teritoriala a Rusiei provine, de asemenea, din posibilitatea de dezbinare în Ural si Siberia Occidentala în doua parti, europeana si asiatica. Sciziunea Rusiei ar crea în lume un focar periculos de razboaie interne si internationale, ceata si cataclisme revolutionare.
Desi  comertul cu energie în regiune a fost împartit între SUA si Rusia, s-au strecurat  mai multe firme europene, printre care Shell, Total, Eni si Petrom. Americanii au avut o singura problema: aprovizionarea cu petrol a Israelului. Si au rezolvat-o construind conducta petroliera Baku (Azerbaidjan) - Ceyhan (port turcesc la Marea Mediterana). Atât Turcia, cât si Azerbaidjanul au relatii foarte bune cu Israelul, solutia Ceyhan garantând alimentarea energetica a Israelului (care consuma, anual, 12 milioane de tone de petrol), chiar daca relatiile acestei tari cu ceilalti vecini s-ar deteriora. Pentru ca petrolul sa ajunga în "lumea larga" exista o singura ruta: de la porturile estice ale Marii Negre, prin strâmtorile Bosfor si Dardanele, în Marea Mediterana si, de aici, oriunde în lume. Dar turcii, din motive ecologice, au decis sa nu permita tranzitarea strâmtorilor a mai mult de 25-30 milioane de tone de petrol anual.
De aici si necesitatea realizarii de rute alternative, precum Baku-Ceyhan. Marea Neagra este minata de Baku-Ceyhan. Cum americanii si-au rezolvat problema prin construirea acestui oleoduct, nu mai par atât de interesata de traseele hidrocarburilor din zona. În schimb, Rusia este din ce în ce mai interesata. Pe de o parte, este unul dintre cei mai importanti producatori de petrol si gaze din lume.   Pe de alta parte, Moscova este principalul furnizor de gaze al Europei. Practic, prin "arma energetica", Moscova îsi continua tendintele hegemonice în Europa.
Unul dintre actorii importanti in raporturile geopolitice, Turcia, se arata a fi un adversar traditional în zona Balcanica, a Marii Negre, si în Transcaucaz. Mai ales ca Turcia dobândeste acum o semnificatie geopolitica independenta în calitate de centru de putere în regiune. S-au învechit înfatisarile despre aceasta tara ca despre "flancul sudic" N.A.T.O., ceea ce în esenta era corect în perioada lumii bipolare. Astazi, Turcia este un puternic centru economic, militar si - cel mai important - ideologic al regiunii. În afara de aceasta, Turcia este un  nod geopolitic care leaga (sau dezleaga) regiunile Europei de Sud, Orientul Apropiat si îndepartat, spatiul post-sovietic. O importanta mare a dobândit Turcia în timpul prabusirii U.R.S.S., odata cu cresterea potentelor sale politico-militare si umplerea vacuumului geopolitic în câmpul sudic de actiune al Rusiei. Turcia era privita ca unul din principalele centre de baza care adunau pe filiera comuna fortele coalitiei antiirakiene în regiune, ca o arma a Occidentului de patrundere în tarile C.S.I., inclusiv si în scopul ruperii continue a influentei ruse.
Aceasta constituie unul din principalii concurenti si oponenti ai Rusiei în raza sa sudica (dar si pe teritoriul propriu-zis rus - în Transcaucazia, pe Volga, are interes chiar pentru Iacutia). Puterea Fortelor Militare Maritime a Turciei (conform posibilitatilor militare) depasesc astazi puterea flotei Marii Negre.

5.1.Romania vector dinamic de securitate

Care sunt interesele concurentiale si conflictuale din aceasta regiune? In primul rand, trebuie sa mentionam Turcia, legata de aceasta regiune prin multe conexiuni istorice si economice. Evenimentele din 11 septembrie 2001 si atacul asupra Irakului au intarit relatia cu Statele Unite, aducand noi riscuri si complicatii pentru Turcia in aceasta regiune. Trebuie sa metionam, de asemenea, apropierea politica si economica de Rusia, comparabila cu apropierea germano-franceza din anii ‘60. Este vorba despre o concurenta pentru coridorul de alimentare cu energie dintre Est si Vest. Turcia nu va accepta sa fie doar un spectator la aceasta politica, o simpla punte intre Est si comunitatea transatlantica. Rolul activ al Turciei in procesul de stabilizare a acestei regiuni este crucial si, dupa parerea mea, Turcia poate fi mai activa, dupa angajamentul pe care l-a luat la inceputul anilor ‘90.
Noua politica a Romaniei in zona Marii Negre porneste de la doua premise fundamentale. E vorba de doua realitati paralele pana la un punct, dar care se intersecteaza pana la a se confunda in aceasta etapa pe termen mediu si lung. E vorba de o realitate noua in regiune si in Europa. In regiune, asistam la procese de o profunzime fara precedent in ceea ce priveste modernizarea unor tari: schimbarea optiunilor acestor tari si orientarea lor catre comunitatea europeana si euroatlantica. Revolutiile care au avut loc recent in Ucraina si Georgia arata ca in aceasta regiune exista un potential extraordinar pentru asimilarea practicilor democratice, a valorilor europene si a bunelor practici care functioneaza pe continent.
O alta parte a acestei noi realitati regionale o constituie o schimbare de paradigma in ceea ce priveste cooperarea regionala. Multitudinea de initiative de cooperare regionala arata ca exista deja o  apetenta semnificativa pentru dialog, gasire de solutii comune si evitare a competitiei, care duce la tensiuni. Sigur ca exista in continuare tensiuni in zona Marii Negre, dar trendul general, credem noi, este catre o noua etapa in ceea ce priveste cooperarea regionala bazata pe dialog si intelegerea problemelor comune.
Marea Neagra isi gaseste din ce in ce mai vizibil un loc central pe agenda europeana, pe agenda euroatlantica, si chiar pe agenda comunitatii internationale, daca tinem cont de evolutiile din planul energiei.
Tinand cont de aceste realitati, Romania incearca sa creeze noi circumstante si un nou continut pentru cooperarea regionala, care sa favorizeze, sa mobilizeze resursele existente la ora actuala in regiune si sa atraga interesul comunitatii internationale pentru proiecte in zona. Faptul   UE este prezenta fizic la Marea Neagra reprezinta punctul cheie al politicii noastre in regiune.
Romania isi propune sa lanseze ideea unui nou fel de actiune in zona Marii Negre, care sa angajeze participarea tuturor celor care au un cuvant de spus sau pot contribui la cooperarea regionala: guverne, organizatii neguvernamentale, mediile de afaceri, presa, formatorii de opinie. Va trebui sa ne concentram pe ceea ce ne uneste in regiune, fara a neglija, evident, ceea ce ne desparte. Romania propune un proces de reflectie, care sa conduca pana la urma la armonizarea unor perceptii in regiune. Va trebui, pana la urma, sa vedem daca dezvoltarea democratica inseamna acelasi lucru pentru Romania si pentru alte tari din regiune, daca terorismul inseamna, la fel, acelasi lucru pentru Turcia ca si pentru alte tari din regiune. 
 In mod concret, Romania se concentreaza pe cinci dimensiuni principale in zona Marii Negre: dezvoltarea democratica; securitate; dezvoltarea economica; promovarea problematicii Marii Negre ca subiect strategic de maxima importanta pentru  UE si pentru NATO; spatiul cultural.

6.COOPERAREA REGIONALA SI INTERNATIONALA

Riscurile si amenintarile, fie ca este vorba de conflicte înghetate, de traficul ilegal de persoane sau de armament, se vor simti mult mai putin confortabil daca oamenii si comunitatile din jurul Marii Negre vor coopera, daca în zona se va crea un climat de prietenie, animat de actiuni care sa reprezinte interese ale comunitatilor locale din zona Marii Negre.
Iniţiativa Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN) a fost lansată oficial, prin semnarea Declaraţiei de la Istanbul, la 25 iunie 1992.
Fondatorii OCEMN sunt unsprezece state:
• cinci ţări balcanice — Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia
• trei ţări riverane — Moldova, Federaţia Rusă, Ucraina
• trei ţări caucaziene — Armenia, Azerbaijan şi Georgia
Regiunea cuprinsă în cadrul organizaţiei acoperă o suprafaţă ce se întinde de la Marea Adriatică la Oceanul Pacific, şi care, pe lângă Marea Neagră, este scăldată de alte şapte mări: Marea Azov, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Caspică, Marea Ionică, Marea Adriatică şi Marea Mediterană. Importanţa regiunii este dată de resursele umane şi naturale, de potenţialul surselor de energie, în special petrol şi gaz şi de amplasarea pe trasee de tranzit semnificative din punct de vedere strategic.
OCEMN a devenit, de la acea dată, o structură regională de cooperare economică, si a dobândit statutul de observator la ONU începând cu 8 octombrie 1999, urmare a adoptării Rezoluţiei A/54/5.
Cele două documente adoptate la Istanbul la 25 iunie 1992, "Declaration on Black Sea Economic Cooperation" şi "Bosphorus Statement" indică principalele obiective ale OCEMN: accelerarea dezvoltării economice şi sociale a statelor membre în perspectiva integrării lor în Uniunea Europeană, intensificarea cooperării multilaterale şi folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografică şi complementaritatea economiilor naţionale.
Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE) reprezintã un mecanism credibil pentru promovarea dialogului, solidaritãtii, parteneriatului si cooperãrii, folosind instrumente de prevenire a conflictelor, gestionare a crizelor si reconstructie post-conflict.
Secolul XXI a consacrat formula “securitate europeanã egal structuri de securitate interconectate”. În cadrul abordãrii securitãtii prin cooperare, România, detinând în 2001 presedentia, a depus eforturi substantiale pentru folosirea potentialului OSCE în reglementarea tensiunilor si conflictelor, prin implicarea în actiunile din Bosnia-Herzegovina, Albania, R.F. Iugoslavia, FYROM etc. O serie de reprezentanti români au fost sau sunt membri ai misiunilor OSCE sau au participat ca supraveghetori la alegeri.
România considerã deciziile Summit-ului OSCE de la Istanbul (1999) un document de referintã pentru dezvoltarea si adaptarea organizatiei la noile realitãti politico–militare de pe continent. În acest sens, tara noastrã s-a implicat în negocierile privind adaptarea Tratatului CFE, controlul armelor mici si armamentelor usoare, precum si în cele privind îmbunãtãtirea si dezvoltarea Documentului de la Viena.
Desi nu exista inca o politica a UE pentru zona Marii Negre, experienta acumulata in cadrul politicilor deja derulate (EuroMed - parteneriatul euro-mediteranean, cunoscut si ca procesul ‘'Barcelona'’ de cooperare in bazinul Mediteranei, precum si NDI - initiativa nordica prin care Finlanda a propus cadrul de cooperare in Nordul europei, de la Norvegia la Rusia) asigura premisele de baza pentru implementarea eficienta a unei forme de cooperare la Marea Neagra.
Emergenta a doua procese paralele - constientizarea de catre UE a importantei regiunii Marii Negre si constientizarea de catre actorii locali a nevoii de cooperare regionala la Marea Neagra - genereaza nevoia crearii unui cadru de dialog, care sa aduca fata in fata cele doua entitati.

7.CONCLUZII 

În aprilie 1997, Secretarul de Stat Madeline Albright considera că o raţiune centrală pentru Extinderea NATO „este îndreptarea greşelilor trecutului. Dacă nu extindem NATO, ar însemna să validăm linia Stalin impusă în 1945 şi pe care două generaţii de europeni şi americani au luptat să o anuleze”.
Regiunii Marii Negre si Balcani, i se deschid perspective pentru viitorul pe termen mediu si lung. Malul vestic si sudic este flancat de membrii Aliantei Nord-Atlantice, iar restul tarilor din regiune dezvolta relatii stranse cu acesta organizatie.
„Revolutia portocalie’’ din Ukraina, ’’Revolutia Trandafirilor’’ din Georgia,schimbarea conducerii din Azerbaidjean au deschis un nou capitol european pentru regiune si rolul sau intr-o Europa extinsa.  Constituind punctul de intersectie al intereselor NATO,UE si Rusiei,regiunea Marii Negre si Balcanii trebuie sa-si dezvolte o identitate care sa-i permita crearea unei relatii de parteneriat viabile cu marile puteri.
Exista riscul ca in aceasta regiune sa apara noi linii de demarcatie datorita integrarii tarilor de aici in UE si NATO si pe de alta parte presiunilor Federatiei Ruse de integrare in CSI a fostelor state sovietice.
Cooperarea multilaterala constituie sansa mentinerii stabilitatii si unitatii regiunii.
In domeniul politic,cooperarea  trebuie sa aiba ca principal scop finalizarea tranzitiei de la totalitarism, la statul de drept.
Comunitatea internationala si-a stabilit principalele directii de actiune pentru atingerea scopului integrarii europene si euro-atlantice: dezvoltarea economica si institutionala a tarilor din regiune, intarirea suveranitetii nationale, imbunatatirea standardalelor guvernarii, prin aplicarea unei strategii - SIMN, bazata pe sapte elementa  de baza. UE se afla intr-un proces de dezvoltare a unui nou instrument al vecinatatii, ce ofera tarilor de la noua frontiera largita a UE statutul de membre ale „Europei extinse”.


                                                                                        Ec. Ion IOFCIU
                                                                        Drd.in Stiinte Militare si Informatii


BIBLIOGRAFIE

- Marea Neagra de la origini la cucerirea otomana  - I. Ghe. Bratianu 
- Influienta puterii maritime in istorie (1890) -  Alfred Mohan
- Geografia Marii Negre - Ed.Univ.Bucuresti 2004 - Vespremeanu Emil
- Geopolitica Marii Negre - Axa Bucuresti - Londra - Washington si relatia cu Moscova - Victor Roncea
- Globalizarea securitatii - Teodor Frunzeti
- Modalitati si prioritati de amplificare a cooperarii in zona Marii Negre - Alexandrescu Sarchinschi
- O noua strategie euroatlantica pentru Regiunea Marii Negre – Asmus Dimitrov Forbriag
- Crossroads and Conflict, Security and Foreigh Policy in the Caucasus and Asia - Scott Jones Crftt
- Gestionarea crizelor politico - militare - Gl. Bg. Prof. Univ. Dr. Ghe. Nicolaescu

 
 
 
Copyright © 2014 APADAR. Toate drepturile rezervate.
Joomla! este software liber, distribuit sub licenţa GNU/GPL License.
 
 
     
 
   
Design by windows vista forum and energiesparlampen