Abuzuri legale ale drepturilor omului

Femei iraniene afiseaza bannere prin care cer imbunatatirea drepturilor femeilor in timpul unui protest pentru drepturi, Teheran, 12 iunie 2006.(Hassan Ammar/AFP/Getty Images)

A fost un moment, odata crezut imposibil: Barack Obama – o persoana de culoare – stand in picioare in fata Capitoliului SUA intr-o zi racoroasa, in Washington, depunand juramantul de investitura pentru a deveni presedinte al Statelor Unite.

E greu sa nu fii marcat de istoria ultimei saptamani a inaugurarii. Mai putin de o viata in urma, barbatii si femeile ca Obama erau exclusi de la vot in Statele Unite. Legile segregationiste erau atat de stricte incat un negru nu ar fi putut bea apa nici macar din aceeasi fantana cu albii.

O cat de departe am ajuns.

Dar, in timp ce habotnicia legilor lui Jim Crow nu mai exista, este usor sa uitam de flagrantele incalcari ale drepturilor omului ce pot fi inca gasite in codurile legale si constitutionale din intreaga lume.

Odata cu triumful miscarii pentru drepturile civile, de prea multe ori presupunem ca cele mai grave forme de discriminare de astazi sunt universal percepute ca inacceptabile sau impotriva normelor, efectuate de unele persoane prefacute si rareori sanctionate in mod oficial de guvern.

Nu este chiar asa, totusi. In mult prea multe tari, ura este inca legea tinutului.

In Iran, de exemplu, articolul 102 din Constitutie prevede ca o femeie ce apare in public fara hijab sa poate fi condamnata la 74 de lovituri de bici. Codul juridic interzice femeilor sa practice anumite profesii fara acordul prealabil al sotilor si prevede ca orice femeie care isi acuza sotul de adulter va fi acuzata automat de sperjur, cu exceptia cazului in care revendicarile ei pot fi sustinute de un martor de sex masculin.

La fel ca si in defuncta legislatie a Statelor Unite, care considera odata negri ca trei cincimi a unei persoane, marturia data in salile de judecata din Iran de o femeie este considerata doar pe jumatate la fel de buna ca aceea data de un barbat.

Rezultatul acestor lucruri este un stat discriminator de neiertat in care incalcarea sistematica a drepturilor omului este incurajata si chiar practicata de catre guvern.

In iulie, opt femei iraniene au fost acuzate de adulter si condamnate la moarte prin lapidare. Una dintre femei a insistat ca ea a fost fortata sa practice prostitutia de catre sotul ei, si alta a spus ca a fost violata. Nici una din cererile lor au fost vreodata investigate.

Desigur, Iranul nu este singura tara si femeile nu sunt singurele victime ale unor incalcari stridente ale drepturilor omului consimtite de stat.

In Sierra Leone, Bangladesh si Barbados, daca esti homosexual te va costa o sentinta de inchisoare pe viata. Homosexualii in Malayesia sunt supusi la biciuire iar cei din Mozambic sunt trimisi in lagare de munca fortata.

De fapt, conform asociatiei internationale a lesbienelor si homosexualilor, 85 de state membre ONU inca considera homosexualitatea drept un delict – ceva interzis de codurile de legi occidentale cu mult timp in urma.

Dezbaterile despre ceea ce o tara poate considera acceptabil si legal sunt adesea descurajatoare, deoarece ele sunt intotdeauna legate de un spectru larg de convingeri morale si religioase. Dar, atunci cand este vorba de incalcari flagrante ale drepturilor omului, justificari cum ar fi relativismul cultural sunt din ce in ce mai greu de inghitit.

Asta pentru ca acum avem nenumarate acorduri recunoscute pe plan international, cum ar fi Declaratia ONU cu privire la drepturile omului, care in mod clar stabileste faptul ca toate persoanele au anumite libertati fundamentale. Tarile care ignora acestea pot fi supuse unor sanctiuni, embargouri si presiuni diplomatice.

Cu toate acestea, astfel de incalcari au loc inca, atat de regulat, si de fatis. Aceasta realitate ingrijoratoare ridica intrebarea, de ce?

"Putem sa aspiram la drepturile omului, dar nu suntem dispusi sa platim un pret pentru ele", explica remarcabilul profesor de stiinte politice de la Universitatea din Toronto, Aurel Braun. "Vrem petrol din Iran, astfel nu dorim sa-i deranjam prea mult."

Este o evaluare dura, dar exacta. Inca din zilele de inceput ale Irakului lui Saddam Hussein pana la Chile in perioada lui Augusto Pinochet, democratiile occidentale au un istoric dezamagitor prin tolerarea abuzurilor drepturilor omului pentru propriul lor castig politic.

Dupa cum subliniaza Braun, nu numai ca aceasta este o pata pe imaginea occidentala in calitate de protector al drepturilor fundamentale, dar se poate, de asemenea, sa fie un pericol real.

"Guvernele ce abuza de propriile lor popoare sunt, de asemenea, foarte periculoase pentru alte tari," spune el. "Acestea nu sunt locuri foarte indepartate."

Veniturile din petrol ale Iranului, explica Braun, pot intr-o zi reprezenta capital pentru focoase nucleare cu puterea de a ajunge in Europa, in timp ce sprijinirea unor regimuri dubioase in locuri cum ar fi Arabia Saudita continua sa ofere un loc sigur unor grupari ca Al Quaeda.

Deci, in timp ce natiuni, cum ar fi Canada, Statele Unite, si cele din Europa ar putea avea propriile defecte, ele au, intr-adevar, un interes legitim in a lua masuri ca si alte guverne sa indeplineasca standardele de baza in domeniul drepturilor omului si sa nu-si asupreasca proprii oameni.

In caz contrar, acestea sunt la fel de raspunzatoare pentru suferinta victimelor din intreaga lume. Scoaterea din anonimat a celor care au incalcat intr-o maniera de nedescris drepturile omului este una, dar a permite guvernelor sa actioneze asa de cinic si intr-o forma asa de fatisa este de neiertat.

Presedintia lui Barack Obama poate fi o victorie pentru progres, dar mai sunt multe lupte de castigat.

Sursa: Chris Mallinos, The Epoch Times, 28.01.2009